Semnal la “Ioan Biriş

Semnal la “Ioan Biriş, Lucian Blaga - Conceptele dogmatice”, Cluj-Napoca, Editura Şcoala Ardeleană, 2020, Noema, XX, 2021, pp. 191-194.

Sursa: http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2021-11.pdf

, Volumul este o interpretare a operei filosofice a lui Lucian Blaga din punct de vedere epistemologic. Iar această interpretare este consonantă cu dorinta clar exprimată de Blaga, însusi de a-i privi teoria care cuprinde si leagă trilogiile sale drept o perspectivă nouă, , asupra cunoasterii. În siajul paradigmei kantiene de precedentă a explicării procesului, , de creare a cunostintelor asupra ontologiei care le sintetizează savant în chip de concepte, , ordonatoare ale întelegerii lumii, Lucian Blaga a avansat o structură coerentă de idei., Fireste, el a rezonat puternic cu accentul asupra sub-, in-, de fapt, infra-constientului pus, , de gândirea europeană mai ales de la începutul secolului al XX lea si cu predominanta, , paradigmei religioase (crestine) în ideologia românească a timpului. În acest sens, am, putea conchide că filosoful Lucian Blaga a căutat să dea o legitimitate epistemologică acestei paradigme, iar în această întreprindere a integrat atât infra-constientul cât si, , analiza stiintifică modernă: pe care a transpus-o mai degrabă în mod metaforic.

, , Ioan Biris a evidentiat o parte din logica acestui demers blagian în care, chiar dacă, , punctul declansator a fost cultura si factorii săi stilistici¹, cerinta de a le fundamenta, , , a generat teoria filosofului clujean în care descrierea filosofică a cunoasterii îndeplineste, , rolul de structurare coerentă a conceptiei generale metafizice despre lume. În principiu,, întreaga conceptie blagiană despre dogme are în vedere nu doar teologia si stiinta, ci, în, , , , primul rând metafizica. Principiile metafizice generatoare – Marele Anonim, misterul – sunt cele care sunt explicate în modul dogmatic blagian.

Perspectiva asumată clar de autorul exegezei de fată este filosofia conceptului”, adică, ”

relevarea acestei conceptii prin discutarea modului în care Blaga a propus calitătile con- , , ceptelor în raportarea acestora la obiectele intentionate., Introducerea dă cadrul: accentul asupra infra-constientului în filosofia europeană –, de la Leibniz – si traducerea de către Blaga prin:, 1. specificul omului de a exista nu doar ca fiintă animală în orizontul concret al lumii, transmis prin simturi, ci si ca fiintă ce sondează si revelă misterul (necunoscutul);

, , , , 2. iar această capacitate se face nu atât prin cunoastere cu ajutorul categoriilor date, prin analiza constientă ce este inerent legată de simturi ci prin cunoastere cu aju- , , , torul categoriilor abisale, constituite în bună parte la nivel infra-constient si con- , , ferind cadrul stilistic în care se realizează întreaga cunoastere si care astfel este, , capabilă să pătrundă în adâncimea misterelor.

Într-o formulare mai aplicată, Blaga distinge între cunoasterea constientă care este, , logică, iar intelectul îsi foloseste pe deplin abilitătile logice, fiind en-static, specific, , , cunoasterii constiente, paradisiace (în care obiectul este pe deplin clarificabil), si, pe, , , de altă parte, cunoasterea ce include si maniera subconstientului, atunci când intelectul, , , 1La Blaga, stilul tine de inconstient.

, , iese din functionarea normală, el devenind ex-static, specific cunoasterii luciferice în care obiectul are si o parte ce se ascunde, misterul; dar acesta este deschis, poate fi atenuat sau, dimpotrivă, întetit.

Dar când simte intelectul nevoia să evadeze din starea normală? Atunci când se confruntă cu situatii contradictorii ce nu mai pot fi explicate cu teoriile logice existente. În, fata paradoxurilor, ratiunea se descurcă prin teorii dogmatice”: termenul are la Blaga, , ”

un sens diferit de cel din teologie. În teologie, dogma este învătătura”, ansamblul de

”, asertiuni avansate ca absolut adevărate, fixe si date o dată pentru totdeauna: dogma, , este infailibilă. Ca urmare, filosofia critică (de la Kant începând), a opus dogmei ideea cunostintelor adeverite prin demonstratii, prin probe, sustinute logic: orice ofertă de, , , , cunostintă infailibilă fiind suspectă epistemologic, de nesustinut. Dar Blaga nu preia, , , nici sensul filosofic analitic al conceptului de dogmă, deoarece vrea să depăsească simpla, opozitie dintre dogma primară, teologică si cunoasterea ratională. Dimpotrivă, el con- , , , , sideră că, uneori gândirea are în fată situatii contradictorii mai complicate decât cele care, , , în mod normal, sunt rezolvate acceptând adevărul uneia dintre aspectele contradictiei,, potrivit principiului logic fundamental tertium non datur. Situatiile mai complicate arată, crize ale intelectului” si sunt rezolvate prin teorii dogmatice. Acestea sunt teoriile ce ”, pleacă de la confruntarea deschisă a paradoxurilor si de la punerea lor drept premise,, retinând sau acceptând ambele lor părti /contradictiile, dând unitătii lor semnificatii, , , , , neobisnuite fată de teoriile normale de până atunci. În stiintă, chiar ideea schimbării, , , , revolutionare a teoriilor normale până atunci, deci chiar ideea schimbării paradigmelor, (evidentiată mai târziu de Thomas Kuhn) a inclus ideea că noua paradigmă acceptă, si situatiile contradictorii inadvertente cu teoriile normale de până atunci dar le inter- , , pretează în mod nou. În acest sens s-a putut face o apropiere între conceptul de dogmă la Blaga si teoria dinamicii stiintei la Kuhn².

, , , Dar Blaga a fost sfâsiat între două tendinte opuse de a face filosofie: de a fundamenta, , întelegerea lumii în mod metafizic, adică la nivelul principiilor ontologice generatoare, (Marele Anonim cu puterile si frânele sale transcendente), si de a o fundamenta episte- , , mologic. El a ales împletirea celor două tendinte – nu asta este pozitia dogmatică”?, , , ”

dacă este permisă gluma – adică, în ultimă instantă, sustinerea imaginii metafizice prin, , referintă la cunoastere. De aceea si astăzi este dominantă interpretarea filosofiei lui, , , Blaga într-o cheie excesiv metafizică ce anulează, în fond, caracterul deschis al misterului la filosoful din Lancrăm si îl reduce mai degrabă la permanenta functiei sale, , , de frână a penetrabilitătii lumii de către spiritul uman: posibilă si astăzi. În sfârsit, , , , întreaga argumentare blagiană este tributară perspectivei metafizice de reducere la O cauză. Totusi, acestea nu anulează caracterul interesant al filosofiei lui Blaga: chiar prin, teoria sa metafizică³. Iar acest caracter interesant trebuie văzut si în cadrul temporal al, creatiei sale si din punctul de vedere al atitudinii filosofice de astăzi fată de filosofia lui, , , Blaga.

Dincolo de această observatie, volumul semnalat se ocupă de ideea de dogmă sau de, conceptele dogmatice la Lucian Blaga. După cum si precizează autorul, volumul nu este, o povestire a filosofiei blagiene a dogmei, asa cum a apărut si s-a dezvoltat de-a lungul, , operelor lui Blaga, ceea ce este, cred, o scădere a cărtii din punct de vedere informational, , , ci: a) o notare a semnificatiilor dogmei asa cum au apărut acestea în teologia crestină, , , la Philon din Alexandria si mentionate ca atare de către Blaga; explicarea conceptelor, , dogmatice religioase ocupă chiar un loc important în economia cărtii, pe baza importantei, , date de Blaga teoriei emanatiei a lui Philon si deja discutată de Hegel; b) o evidentiere, , , 2Vezi Ana Bazac, “Lucian Blaga and Thomas Kuhn: The Dogmatic Aeon and the Essential Tension”, Noesis, 37:23-36, 2012.

3Dar să nu uităm: toate teoriile filosofice au caracter istoric, determinate de contexte complexe si, astfel, cu o valabilitate ce este încadrabilă spatio-temporal si evaluabilă si potrivit acestui cadru si, , , , potrivit reperelor prezentului din perspectiva căruia se analizează. a metodologiei prin care se poate constitui perspectiva dogmatică în stiintă.

Acest din urmă aspect este mai interesant, deoarece, după descrierea modului în care este concepută analogia de către Blaga referindu-se la transcendent si la capacitatea stiintei de a include analogiile secrete” în ceea ce este / pare absolut diferit, se discută:

1. din punct de vedere logic – si pe baza modelelor logice din matematică (Leibniz,, Boole, Neurath etc.) pentru ca limbajul metaforic utilizat de Blaga să devină mai clar – principiul identitătii si teoria prin care Blaga atenuează si ajustează acest, , , principiu ca urmare a observării fenomenelor si teoriilor din stiinta modernă;

, , , 2. conceptele calitative (Aristotel) si conceptele relationale moderne, dar si reliefarea, , , de către Blaga a conceptelor-imagini (Urphänomen-ul lui Goethe⁴) care, în perspectivă dogmatică, amplifică si, în acelasi timp, transcend empiria;

, , 3. conceptele numerice. În mod deosebit aici, fată de celelalte capitole ale cărtii, Ioan, , Biris a dorit să să legitimeze conceptia lui Blaga adeverind-o. Dar trebuie să ob- , , servăm: ideea că matematica si logica sunt discipline diferite nu este echivalentă cu, ideea că matematica este superioară logicii, cum a considerat Blaga, iar cartea nu a precizat niciodată că ideile – si, concret, ideea superioritătii matematicii asupra, , logicii – sunt disputabile. Desigur, Blaga, si interpretarea lui Ioan Biris o sustine, a, , , avut nevoie de această idee – sau, mai degrabă, a ajuns la ea – deoarece matematica, si concret, definirea numerelor, i-a părut mult mai complexă decât logica. Adică, Blaga a considerat, aceasta a fost ideea relevată de carte, că definirea numerelor este de resortul antropologiei, calitatea lor de a fi obiective si/sau subiective fiind, nedecidabilă. Excursul autorului, inerent redus, prin istoria modernă a definirii numerelor (Gottlob Frege, Bertrand Russell, Wittgenstein, necunoscuti lui Blaga⁵,, Wundt, Poincaré si Cassirer, pe care s-a bazat –) a fost interesant, dar nu neapărat, necesar, deoarece teoriile logiciste, conventionaliste, formaliste/constructiviste, em-, piriste (si, subliniez, inclusiv antropologice) despre număr reies din constructivis-, mul epistemologic kantian si ar fi putut fi sintetizate, tocmai pentru a lăsa spatiu, , discutării conceptiei lui Blaga, mult prea săracă si expediată. Pentru a arăta că, , teoria factorilor stilistici ca manifestări ale perspectivei antropologice se înrudeste, cu teoria formelor simbolice a lui Cassirer nu era necesară discutarea unor aspecte interesante în sine dar care nu au adus nimic nou temei care nu trebuie uitată: teoria blagiană a dogmei, adică aici, cum/dacă/în ce măsură conceptele numerice au fost socotite si relevate de către Blaga ca dogmatice. Acest aspect nu apare,, capitolul ilustrând mai degrabă incontestabila expertiză epistemologică a autorului în teoria conceptului, despre care a scris o carte importantă⁶;

4. problema expansiunii logice a conceptelor. Aici autorul a expus ideile lui Frege despre identitate si delimitarea conceptelor, ale lui Carnap despre dinamica con-, ceptelor si a evidentiat dependenta principiului logic al identitătii de pluralitatea, , , , conditiilor si calitătilor obiectului. Tocmai pentru a depăsi antinomiile rezultate din, , , , această confruntare, Blaga a propus identităti partiale sau elastice si includerea în, , , logică a categoriilor dogmatice, iar capitolul a exemplificat si clarificat încă o dată, 4Vezi explicarea acestui concept în Ana Bazac: The approach of space and an inter-war anthropological model, Analele Universităţii din Craiova, Seria Filosofie, nr. 33, (2/2014), pp. 127-161; Daimon, creativity and science (transdisciplinary flight), Noema, 14:203-256, 2015.

5Blaga a vorbit exclusiv de raportul între subiect si predicat. După Frege, care introdusese deja, calculul propozitional bazat pe functii si argumente, între care functia de adevăr, Cassirer nu putea, , , , decât să considere primatul conceptului de functie asupra conceptului de obiect. Este vorba aici de o, continuitate între idei din logică si matematică si, pe de altă parte, filosofie.

, , 6Vezi Ana Bazac, Ioan Biriş: Conceptele ştiinţei (2010), Noema, 11:535-539, 2012. teoria emanatiei philoniene în conceptele crestine de Dumnezeu (Tatăl/Logos-ul), de trans-substantializare si de trinitate.

Obiectivul de fundal al volumului a fost explicarea sau legitimarea teoriei dogmatice (Philon – Blaga) prin referinta la teoriile despre concepte în stiinta modernă si mai ales în matematică. Blaga însusi a legat teoria lui Philon de teoria multimilor transfinite a, , lui Cantor. Iar această premisă i-a permis autorului să demonstreze si el, prin modele, matematice, teoria, după cum întreaga logică dogmatică de stabilire a antinomiei din cupluri conceptuale si de transfigurare a antinomiei prin scindarea conceptelor a fost, precedată de punctări tehnice ale unor teorii moderne. Cred că modelarea matematică si referinta la teoriile despre concepte în stiinta modernă dau punctul de interes al cărtii.

, , , , , Este o lectură epistemologică specială (repetăm: potrivit filosofiei conceptului) a unei teorii metafizice – realizate apăsat metaforic – ce, pe de o parte, poate să fie o sclipire, un truc (dogma blagiană fiind, în clara definire a lui Ioan Biris, o formulă, ”

intelectuală, dar una intentionat contradictorie, structural paradoxală, cu menirea de, cuprinde transcendentul” (p. 246)); dar pe de altă parte, teoria lui Blaga (în esentă,, în Eonul dogmatic (1931)) include o frumoasă (si rară, în filosofia românească) analiză, a stiintei celei mai noi din vremea sa si cu referintele cele mai noi. Exemplele (teoria, , , , relativitătii, teoria cuantelor – din fizică – si teoria entelehială din biologie) sunt folosite, , de Blaga pentru a releva posibilitatea unei directii noi, capabile de un spor imprevizibil,, cum spunea el, în cunoasterea lumii. Aceasta este directia dogmatică, de depăsire a, , , teoriilor stiintifice logice si acreditate, iar aceeasi doctă mentionare a teoriilor filosofice, , , , , folosite în interpretarea lor face din lectura directă a lui Blaga o extrem de atrăgătoare preocupare pentru cititori si o extrem de necesară incursiune directă în logica gândirii, românesti interbelice., Am putea încheia această scurtă recenzie la o carte interesantă – si necesară în filosofia, românească actuală – printr-o întrebare referitoare la originalitatea lui Blaga în conturarea teoriei sale a dogmei. În principiu, originalitatea constă în legarea unor aspecte (în fenomene si teorii) care nu au fost legate înainte. Blaga s-a referit la oameni de stiintă si, , , , la filosofi care au semnalat si chiar dezvoltat modul dogmatic” – adică, în limbajul nos- , ”

tru, holist, integrativ – de cunoastere. Iar analiza lui Philon de către Hegel în Prelegerile, de istorie a filosofiei a dat întreaga schemă a teoriei blagiene. După cum, legitimări ale conceptelor religioase prin referirea la stiintă au existat si ele. Dar teoria lui Blaga este, , , o frumoasă abordare epistemologică a legării stiintei, conceptelor religioase si filosofice:

, , , care, încă o dată, merită să fie cunoscută si direct. În acest sens, si inclusiv cu ajutorul, , unor cărti de analiză ca aceasta a lui Ioan Biris, cititorii pot si trebuie să depăsească, , , , mesajul ce reduce complexitatea cognitivă (si) a lui Blaga la aceea de a fi exclusiv în ser-, viciul teologiei sau infra-constientului. După cum, ei îsi pot pune problema contextului, , intern si international în care teoria lui Blaga nu a fost singura, iar aerul de familie”

, , ”

(ca să preluăm formula lui Wittgenstein pentru concepte) al atâtor teorii dogmatice” si

”, abisale este o dată mai mult producător de lumină.